Strategia „De la fermă la furculiță” (Farm2Fork) a Comisiei Europene reprezintă un răspuns la provocările globale privind asigurarea necesarului de alimente, dar trebuie să fie pusă în aplicare în mod coerent și corect. Sistemul alimentar global se confruntă cu provocări majore. Populația globală crește pe măsură ce suprafața de teren ocupată de culturile agricole este în scădere. În Uniunea Europeană, agricultura este responsabilă pentru producerea a 10% din emisiile de gaze cu efect de seră.

În acest context trebuie abordate prudent provocările precum accesul la alimente sănătoase, pierderea biodiversității și schimbările climatice. Fermierii ce activează astăzi în agricultură trebuie să producă mai mult cu mai puțini bani și să protejeze mediul.

Pe măsură ce trecem către o agricultură durabilă, trebuie să ne amintim că fermierii fac parte din soluție, nu din problemă. Ei trebuie să aibă oportunitatea de a deveni campioni ai luptei împotriva schimbărilor climatice.

Viitoarea strategie „De la fermă la furculiță”, parte a Pactului Ecologic European (Green Deal), oferă oportunitatea elaborării unei strategii pe termen lung foarte necesară pentru sectorul alimentar. UE trebuie să adopte o strategie extrem de cuprinzătoare, ce ar trebui să aibă în prim plan obținerea produselor alimentare sănătoase, sigure pentru consum și suficiente.

Strategia „De la fermă la furculiță”, precum și alte componente ale Pactului Ecologic European - Green Deal, trebuie pregătite cu atenție, cu evaluări de impact atent selectate. O reglementare excesiv de complexă nu va face decât să sporească povara administrativă a fermierilor și să împiedice aplicarea principiilor de bază ale agriculturii durabile.

Agricultura Uniunii Europene se află într-un moment de cotitură și nu ne putem permite să pierdem nici un fermier. Același lucru este valabil și pentru Politica Agricolă Comună, care - așa cum se sugerează în comunicarea Green Deal - ar trebui adaptată pentru a finanța noile măsuri de climă și sol ce vor fi implementate la nivel european.

În loc să-i amendeze și să-i constrângă pe fermieri, noile ecoscheme trebuie gândite în așa fel încât să-i încurajeze și să le ofere stimulentele necesare în vederea adoptării noilor măsuri. Acest lucru poate fi posibil numai cu o finanțare corespunzătoare a agriculturii europene. Doar fermele profitabile își pot permite să investească în acțiuni de climă și mediu.

În mod similar, strategia „De la fermă la furculiță”, trebuie să ofere posibilitatea consolidării poziției fermierilor în lanțul alimentar. Această strategie trebuie privită în ansamblul ei, deoarece economia circulară, bioeconomia, silvicultura și politica energetică sunt strâns legate de sistemul alimentar.

În calitate de factori de decizie ai Uniunii Europene, trebuie să ne asigurăm că atunci când ridicăm standardele de mediu pentru produsele alimentare din Europa, aceleași standarde se vor aplica și importurilor. În acest fel, fermierii vor fi conștienți de faptul că produsele lor nu vor fi înlocuite cu alimente mai ieftine din țări terțe, unde standardele de mediu nu sunt atât de ridicate.

În comunicarea sa privind strategia „De la fermă la furculiță”, Comisia Europeană s-a concentrat pe utilizarea durabilă a produselor fitosanitare și a îngrășămintelor pentru a promova biodiversitatea. Trebuie să continuăm să ne bazăm pe cele mai bune cunoștințe științifice disponibile. Dacă ignorăm știința, vom pierde beneficiile acumulate până acum și vom înfrunta consecințe negative în comerțul internațional.

La stabilirea limitelor admise, trebuie să luăm în considerare diferențele semnificative ce există între statele membre, de exemplu, în ceea ce privește implementarea măsurilor de bunăstare a animalelor, utilizarea pesticidelor, utilizarea antibioticelor în producția de carne sau nivelul de cadmiu din îngrășăminte. Punctul de plecare al întregii strategii trebuie să fie respectarea reglementărilor existente.

Cele trei procese paralele de luare a deciziilor UE nu ar trebui să aducă mai multă incertitudine în sectorul agroalimentar. Strategia ”De la Fermă la Furculiță”, trebuie să creeze o viziune pe termen lung pentru sistemul alimentar până în 2050. Astfel de decizii au nevoie de o pregătire atentă, de o perspectivă globală și de o coerență a politicilor din partea Uniunii Europene.

Despre autor

Elsi Katainen (FI, RE) - vicepreședintele Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală din Parlamentul European.

Articol preluat și tradus din https://www.theparliamentmagazine.eu/articles/feature/steps-sustainable-farming.